Manastirea Jitianu

Prolog

Manastirea Jitianu

           Sfânta Mănăstire Jitianu, reprezintă una dintre cele mai vechi monumente istorice din zona Olteniei, ce a supraviețuit vremurilor, timp de secole. Situată în câmpia ce înconjoară orașul Craiova, în parte de nord, drumul spre Calafat; se întrezărește falnica biserică cu turnul ei de formă pătrată, fiind înconjurată de livezile mănăstirii la periferia satului Braniște, com. Podari. Prima mărturie orală, privind existența unei mici biserici, apare chiar de la sfârșitul sec. XIV; când Mircea cel Bătrân, în urma victoriei de la Rovine (zonă identificată cu locația sfintei mănăstiri); aduce prinos de mulțumire lui Dumnezeu și pentru comemorarea legendarei victorii.

„Sf. Mănăstire Jitianu, clădire falnică, care de aproape patru sute de ani străjuiește la porțile acestui oraș, ca o mărturie sfântă a credinței și a patriotismului de care au fost pătrunși boierii și voievozii neamului nostru” (Nicolae Iorga).

Sfânta Mănăstire Jitianu a îndeplinit un rol dublu privind acele vremuri istorice precare ale veacurilor trecute. Primul fiind acela de a ține aprinsă făclia credinței străbune în sufletele ostenite ale românilor sub greaua povară a robiei otomane iar cel de-al doilea fiind de a păzi de prădători, dat fiind poziția strategică a locației pe care se află.

„pe locul presupus al unei legendare biserici de lemn a lui Mircea cel Bătrân- victorios la Rovine, în 1394- la Mănăstirea Jitianu, ridicată de Doamna Bălașa, soția lui Constantin Șerban Cârnul(1654-1657), dotată sub Constantin Brâncoveanu și cu un turn clopotniță specific genului și scopului strategic, pe calea Calafatului și a Vidinului.”(Patriarhul Macarie al Antiohiei vizitând aceste meleaguri la 1653.)

Aceste mărturii în piatră sau lemn fie chiar şi ruini ne redau un bogat aspect, al legăturii indisolubile privind poporul român şi credinţa creştină, Biserica lui Hristos; ba chiar cum afirma un mare scriitor „poporul român însăşi a crescut la streaşina Bisericii”¹. Însăşi fiinţa acestui neam este subzistată şi alimentată de credinţa creştină, călăuzind o şi îndreptând o pe calea Adevărului; care este Însuşi Hristos. Pentru aceasta strămoşii noştri au luptat până şi la jertfă chiar, pentru a păstra tezaurul cel mai de valoare al neamului, pentru a nu lăsa să fie stinsă flacăra credinţei, care parcă pe măsură ce neamurile străine căutau să o oprime, mai tare se aprindea în sufletele românilor, dându-le tăria şi curajul de a învinge împotriva tuturor duşmanilor. Ca urmare, toate aceste locaşuri de cult vechi păstrează tainic şi relatează în chip tacit istoria zbuciumată a poporului român; asemenea unor martori oculari a vremurilor de demult.

Manastirea Jitianu