Biserica Manastirii Jitianu
Biserica Sfintei Mănăstiri Jitianu, are un stil deosebit privind exteriorul ei „Elementele decorative în exterior sunt iarăși cele două rânduri de ocnițe, separate prin brâul larg cu zimți. Alternarea de pături tencuite cu rânduri de cărămidă aparentă este înlocuită aici prin folosirea cărămidei roșii, numai în jurul ocnițelor și la stâlpi, de un ansamblu cu caracter arhaic, armonic însă în culoare și în umbre”. Este asemănată ca stil cu biserica mănăstirii Bucovăț, mai ales privind faptul că erau contemporane ca timp, explicând astfel asemănarea ca model între cele două biserici.
Biserica Sfintei Manastiri Jitianu
După cutremur, se ridică turla clopotniței care este în forma actuală, alipită fiind de biserică. Întrarea se face pe lateral, iar forma pătrată, reprezintă rolul de observator, cu vedere în toate cele patru puncte cardinale. Cu înălțimea de 24 metri, clopotnița;„… pe lângă ferestrele proprii, sunt alte ferestre mici, în formă de ocnițe, care desigur că au servit ca puncte de veghe și de apărare contra dușmanilor (curuții), ce veneau des de la Vidin și Prahova turcească”.
Clopotnita Manastirii Jitianu
La anul 1877, în timpul Războiului de Independență, biserica devine depozit de arme, românii folosindu-se de poziția strategică a acestui locaș, fiind feriți de artileria turcească, iar celelalte clădiri erau folosite pe post de spital pentru ostașii răniți. Nu putem ști cu siguranță cât de avariată sau distrusă era biserica, dar se pare că era într-o formă destul de avansată, dacă observăm că la anul 1910 „biserica în ruină este închisă”.
Este redeschisă după o rapidă lucrare de renovare, ca urmare a constatării stării ei degradabile, de către Regina Elena, sub directa îndrumare a marelui istoric Nicolae Iorga pe atunci Președinte al comisiei Monumentelor Istorice. Redată în folosință, ea va fi întreținută de către obștea de maici ce s-a format atunci, care vor sta câteva decenii, până la decretul din 1951.
Biserica Sfintei Mănăstiri Jitianu în prezent, se mentine într-o stare destul de bună, mai ales în interior; parte de exterior la temelie însă s-a mai deteriorat datorită umezelii.